Analiza Admisibilității Concomitente a Cererilor de Intervenție Voluntară Principală și Accesorie

Prezentul articol analizează o situație litigioasă recentă, soluționată de o Judecătorie din București în Dosarul nr. …/…/2024, având ca obiect partajul judiciar al unui imobil. Particularitatea speței rezidă în admiterea, în principiu, a unei duble calități procesuale pentru un terț (o Asociație de Proprietari), respectiv cea de intervenient voluntar principal și, concomitent, de intervenient voluntar accesoriu.
I. Situația de Fapt
Cauza pendinte a fost inițiată prin cererea Asociației de Proprietari, prin care a solicitat introducerea sa în proces în calitate de terț intervenient, fără a preciza inițial natura juridică a intervenției (principală sau accesorie). Ulterior, prin precizările formulate, Asociația a indicat intenția de a formula atât o cerere de intervenție voluntară principală, cât și una accesorie, sub condiția ca pârâta să solicite atribuirea imobilului. Ambele demersuri au avut același scop declarat: recuperarea datoriilor către Asociație.
Prin încheiere, instanța a reținut formularea cererii de intervenție voluntară principală (admisă în principiu), constatând însă lipsa precizărilor referitoare la cererea de intervenție accesorie. Cu toate acestea, la aceeași dată, Asociația a depus o cerere de intervenție accesorie (neînregistrată până la soluționarea cauzei), solicitând introducerea sa în cauză în vederea atribuirii imobilului către pârâtă pentru recuperarea datoriilor.
În mod surprinzător, instanța a dispus admiterea în principiu a cererii de intervenție voluntară accesorie, motivând că lipsa întâmpinării sau a altor apărări formulate de pârâtă nu atrage inadmisibilitatea cererii de intervenție accesorie. În consecință, instanța a statuat că Asociația de Proprietari va dobândi o dublă calitate procesuală, respectiv intervenient principal și intervenient accesoriu.
II. Aspecte de Drept. Critica Soluției Instanței de Fond
Materia intervenției voluntare este reglementată de dispozițiile art. 61-63 din Codul de Procedură Civilă. O interpretare sistematică a acestor norme relevă o distincție fundamentală între intervenția voluntară principală, prin care terțul urmărește un interes propriu distinct de cel al părților inițiale, și intervenția voluntară accesorie, prin care terțul sprijină apărările formulate de una dintre părțile litigante. Legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea cumulului acestor două calități.
A. Condiția Sprijinirii Apărărilor Părții: Conform art. 61 alin. (3) C.proc.civ., calitatea de terț intervenient accesoriu poate fi dobândită doar în situația în care terțul, deși având un interes propriu, susține apărările formulate de partea în sprijinul căreia intervine. În speța analizată, pârâta, în sprijinul căreia s-a formulat cererea de intervenție voluntară accesorie, nu a formulat întâmpinare sau orice altă apărare pe parcursul soluționării cauzei. Această împrejurare conduce la concluzia lipsei îndeplinirii condiției esențiale de admisibilitate a intervenției accesorii, respectiv „sprijinirea” apărărilor unei părți. Mai mult, chiar Asociația de Proprietari a condiționat expres, prin precizările sale, formularea cererii de intervenție accesorie de existența unui demers din partea pârâtei pentru acordarea imobilului. Aceste demersuri au lipsit, ceea ce confirmă neîndeplinirea cerinței esențiale pentru admiterea în principiu a cererii de intervenție voluntară accesorie.
B. Identitatea de Interes: Un alt argument decisiv împotriva soluției instanței de fond vizează identitatea de interes a Asociației de Proprietari în ambele tipuri de intervenție. Prin cererea de intervenție voluntară principală, Asociația a solicitat introducerea în dosar pentru recuperarea cheltuielilor aferente imobilului. Ulterior, prin precizările și cererea de intervenție accesorie, s-a manifestat voința de a se introduce în cauză tot pentru recuperarea sumelor aferente întreținerii imobilului. În acest context, devin ininteligibile considerentele instanței de fond care au reținut că motivele cererii de intervenție accesorie ar diferi de cele indicate în cuprinsul cererii de intervenție principală.
C. Incompatibilitatea Calităților Procesuale: Prin urmare, se constată că Asociația de Proprietari a dobândit o dublă calitate (terț intervenient principal și accesoriu), urmărind satisfacerea aceluiași interes, respectiv achitarea sumelor pretins restante de către coproprietarii imobilului în cauză. Această situație este incompatibilă cu rațiunea și dispozițiile legale în materie. Intervenția principală presupune afirmarea unui drept propriu, distinct, în contradictoriu cu ambele părți inițiale, în timp ce intervenția accesorie implică sprijinirea apărărilor unei părți existente în litigiu, fără a revendica un drept propriu în raport cu părțile. A cumula aceste două calități în scopul satisfacerii aceluiași interes material contravine principiilor de drept procesual civil și creează o situație juridică confuză și neîntemeiată.

Concluzie

Soluția instanței de a acorda o dublă calitate, incompatibilă cu dispozițiile legale, prin admiterea concomitentă a ambelor cereri de intervenție, nu are un fundament juridic solid și reprezintă o abordare inedită, fără precedent în practica judiciară. Opinăm că există critici serioase referitoare la modalitatea în care judecătorul cauzei a considerat că un terț poate avea, chiar și prin simpla admitere în principiu, atât calitatea de terț intervenient principal, cât și accesoriu – calități care, prin natura și scopul lor, sunt fundamental opozabile. Sperăm ca instanța de apel să analizeze cu atenție situația din prezenta cauză și să sancționeze, în mod judicios, depășirea cadrului juridic legal.