Prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 3632 din 05.10.2020 a fost atribuit funcţionarilor publici cu atribuţii de inspecţie fiscală din cadrul structurilor teritoriale din subordinea direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice, precum şi din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili competența pentru efectuare a verificării documentare în vederea stabilirii corecte a situaţiei fiscale a contribuabilului, potrivit prevederilor legale.
Potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, controlul antifraudă este procedura de control fiscal efectuată de către funcționarii publici din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală în scopul prevenirii si combaterii evaziunii fiscale. Prerogativele, atribuțiile și sfera de control a funcționarilor din cadrul DGAF sunt reglementate de O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.
Conform prevederilor legale anterior enunțate inspectorii din cadrul ANAF sunt organe fiscale competente în vederea verificării documentare a contribuabilului, cu scopul stabilirii corecte a situației fiscale. Astfel, cu ocazia controlului efectuat, deși inspectorii fiscali au atribuțiile limitate de către legiuitor, în practică lucrurile stau puțin diferit. Atunci când sunt identificate anumite nereguli de către organele antifraudă, aceștia, în mod total abuziv, își depășesc prerogativele stabilite în mod limitativ de către legiuitor, stabilind așa-zise prejudicii fiscale.
Ce este importat de știut de către contribuabili, în situația în care se confruntă cu un control din partea antifraudă?
La începerea controlului, organul fiscal are obligația să prezinte contribuabilului legitimația de control si ordinul de serviciu.
Potrivit prerogativelor si competențelor stabilite de către O.U.G. nr. 74/2013 verificările efectuate de către organele antifraudă fiscală sunt specifice prevenirii actelor si faptelor de evaziune fiscală, acestea neputându-se circumscrie inspecției fiscale Rezultatul verificării documentare se consemnează într-un proces verbal, iar un exemplar se comunică contribuabilului, care are posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în termen legal.
În realitate, organele antifraudă transformă, în mod abuziv, verificarea documentară într-o veritabilă inspecție fiscală. În această situație, inspectorii antifraudă fiscală, dacă constată diferențe față de creanțele fiscale, acesta au obligația de a înștiința contribuabilul despre constatările efectuate. Odată cu înștiințarea, organul fiscal are obligația de a solicita contribuabilului documente în vederea clarificării situației fiscale. În cazul în care contribuabilul nu prezintă în termenul legal documentele solicitate, doar atunci organul fiscal stabilește diferențele fiscale si poate emite decizia de impunere fiscală, care este supusă unei verificări ulterioare.
Legiuitorul a prevăzut în favoarea contribuabilului mai multe garanții, în vederea respectării principiului de bună administrare, respectiv: dreptul de a i se aduce la cunoștință drepturile si obligațiile în desfășurarea procedurii de control, dreptul de a fi ascultat, dreptul la discuția finală, dreptul de a prezenta în scris punctul de vedere cu privire la constatările organului fiscal, dreptul de a avea acces neîngrădit la întreg dosarul administrativ.Contribuabilul care se consideră nedreptățit de către organul de control poate formula contestație împotriva actului de control, poate solicita instanței de judecată anularea actului administrativ si suspendare efectelor acestuia până la soluționarea cererii de anulare.